RE-CREATIV
Bine ati venit.

Re - Creativ este un portal de discutii dedicat tuturor celor pasionati de bricolaj, craft, decupaj, modelaj, tricotaj, croset, bijuterii si tot ce inseamna lucru facut de mana ( handmade).
Va invitam sa va alaturati familiei noastre pentru a vedea ceea ce lucram si pentru a ne impartasi din experienta si pasiunile dvs.

Cu drag, Echipa Re-Creativ.

Idei creative pentru produse handmade


Conectare

PARTENERI
Set Goblen Romania



Tomnarella handmade


Lucrul de mana redescoperit
Flux RSS

Yahoo! 
MSN 
AOL 
Netvibes 
Bloglines 


Vizitatori
free counters
cartoful, oul si cafeaua....

Mar 11 Oct 2016 - 14:26 Scris de Corina

Intr-o zi, o tanara si-a vizitat tatal care fusese profesor de psihologie. Cu o privire trista pe fata ei, femeia a spus:

"Tata, sunt atat de obosita... totul merge pe dos la locul de munca si in viata mea personala. Nu mai am puterea de a face fata. Ce ar trebui sa fac?"

Tatal ei a sarutat-o pe frunte, i-a luat mana si i-a spus: "Lasa-ma sa-ti arat!"

El a mers in bucatarie si a pus apa in trei oale pe care le-a pus apoi pe focul aragazului. A adus un ou, un cartof si o mana de cafea. Apoi a pus fiecare ingredient intr-o oala.

Dupa cateva minute el a oprit caldura si si-a intrebat fiica: "Ei bine... ce vezi?"

Advertisement
pub Program contra cronometru, dribling printre lucruri de rezolvat, curse cu obstacole de dimineața până seara. Ia-ti #Timeout chiar acum!
"Cartoful si oul au fiert... cafeaua s-a dizolvat." - a spus tanara.

"Desigur...Dar, uite... Cartoful, care era dur si greu a devenit moale si putin usor. Oul era fragil si lichid... insa a devenit greu si dur. La exterior cartoful si oul arata la fel, insa in interior sunt complet diferite... Acelasi lucru se intampla si cu oamenii. Oamenii care par puternici la exterior se pot pierde si pot deveni slabi cand apar probleme in viata lor, iar cei care par sensibili vor deveni mai puternici."

"Si cum ramane cu cafeaua?" - a intrebat tanara curioasa.

[img][/img]

"Ah, cafeaua este cea mai interesanta. Ea a fiert in noul mediu agresiv si a schimbat si mediul, transformand apa intr-o bautura calda gustoasa. Cafeaua este ca acei oameni care nu pot fi modificati de situatia lor, ci s-a folosit de ce avea pentru a face ceva nou. Acesti oameni gasesc o modalitate de a trece mai departe peste orice problema in viata. Acum... alegerea iti apartine: tu ce vrei sa fii?"

Comentarii: 1

O universitate...

Sam 8 Oct 2016 - 18:06 Scris de Corina




„O femeie imbracata intr-o rochie de bumbac si sotul ei, deasemenea, intr-un costum modest, au coborat din tren in Boston si s-au adresat, fara sa fi avut o programare prealabila, secretarei presedintelui de la Universitatea Harvard.
Secretara a ghicit imediat ca acestia veneau de la tara, ca erau fermieri si nu puteau avea nimic de a face cu Harvard.
– Dorim sa-l vedem pe presedinte – a spus omul incet.
– Este ocupat – a raspuns secretara.
– Asteptam – a replicat femeia.
Ore intregi secretara i-a ignorat, in speranta ca cei doi, in cele din urma se vor descuraja si vor pleca. Ei insa nu au renuntat, ceea ce a facut sa creasca frustrarea acesteia.
In cele din urma a decis sa-l deranjeze pe presedinte, desi era o corvoada pe care ea mereu o evita.
– Poate daca veti vorbi cu ei cateva minute, vor pleca, a spus secretara presedintelui Universitatii. Acesta facu o strambatura de dezgust si accepta. Cu fruntea incruntata, dar cu demnitate se indrepta cu pas majestuos spre perechea care astepta.
Femeia ii spuse:
– Am avut un fiu care a invatat la Harvard timp de un an. A iubit Harvard-ul si fost fericit aici. Dar acum un an a murit intr-un accident. Sotul meu si cu mine am vrea sa construim ceva, undeva in campus, care sa fie in memoria fiului nostru.
Presedintele nu a parut interesat.
– Doamna – a spus acesta – nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoana care a invatat la Harvard si apoi a murit. Daca am face-o, acest loc ar parea un cimitir.
– Oh, nu, replica repede femeia – nu dorim sa se ridice o statuie. Ne-am gandit ca am fi bucurosi sa donam o cladire universitatii Harvard.
Presedintele a intors catre ei privirea. Arunca o privire la rochia si la costumul simplu cu care cei doi erau imbracati si exclama apoi:
– O cladire! Aveti cumva idee cat costa o cladire? Am investit peste sapte milioane si jumatate de dolari in cladirile de aici de la Harvard!
Pentru o clipa, femeia tacu.
Presedintele s-a gandit ca poate acum se va putea debarasa de ei.
Femeia se intoarse catre sotul sau si ii spuse incet:
– Atat de putin costa o universitate? De ce sa nu construim de la inceput, una a noastra?
Sotul sau accepta.
Fata presedintelui se intuneca de confuzie si uimire.
Acesta era “memorialul” sau. In ziua de astazi universitatea Stanford este pe locul intai in lume, mai sus decat Harvard."

Comentarii: 0

Cel ce inseala

Mar 3 Mai 2016 - 8:51 Scris de MNiko

Cel ce înșeală

Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un țăran și i-a spus:
- Uite, omule, fiindcă știu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îți dau de muncă și te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule – a răspuns omul bucuros – ce trebuie să fac?
- Să-mi construiești o casă la marginea pădurii.
Țăranul a plecat bucuros și, chiar din aceea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce și-a spus? ”E, și așa nu mă vede, ce-ar fi să-l înșel?!”
Și, în loc să facă totul așa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine și proaste și să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar țăranul știa că n-o făcuse bine și că, destul de repede, ea se va strica.
Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus:
- Fiindcă știu că tu și familia ta locuiți într-o cocioabă mică, îți fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construiești și ți-am spus acum, la sfârșit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.
Acum și-a dat seama omul de greșeala sa. A vrut să-l înșele pe altul și, de fapt, singur s-a înșelat. Dacă ar fi fost cinstit și și-ar fi văzut de treabă, și-ar fi făcut un bine lui și familiei sale. Acum însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic.
În sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înșele niciodată pe nimeni.

”După cum ne purtăm noi cu aproapele, așa Se va purta Dumnezeu cu noi.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Comentarii: 2

Oameni frumosi - Oana

Lun 8 Feb 2016 - 18:27 Scris de Corina



Asa cum am precizat si in articolele precedente, numele nu e cel real.
Cand am cunoscut-o avea o sarcina avansata, in jur de 7-8 luni. Tot in piata, tot in hala de lactate. Venea 2 zile pe saptamna si era coada la masa ei. Avea branza de vaci, smantana, lapte si cas. Mi s-a parut extrem de tanara. Cand am aflat ca are 22 de ani nu mi-a venit sa cred. Venea cu masina, singura, de la douazeci si ceva de km, pe un drum prin padure cu multe serpentine. Si avea si bulina de incepatoare in geam. I-am admirat curajul, perseverenta si hotararea. Apoi am intrat in vorba si mi-a povestit despre ea. Cu bune si mai putin bune.
E un pic impulsiva ca oricine la varsta aceea. Apara persoanele dragi din viata ei indiferent de situatie iar asta o pune in situtii diverse de multe ori mai putin placute. Dar nu renunta...
A venit la piata si cu 2 zile inainte de a naste, asa cum a venit si la o saptamana dupa ce a nascut. Sotul facea naveta zilnic la 60 si ceva de km, schimband autobuzele de 2 ori. Dar facea efortul asta zilnic pentru a fi seara alaturi de familia lui. Familie din care faceau parte ei doi, bebelusul ce era pe drum si inca 2 copii acasa. S-au casatorit de foarte tineri si isi doreau cel putin 4 copii. Deocamdata aveau 3. Isi facusera si o casa. Erau bucurosi ca aveau apa curenta, baie, geamuri termopan si mobila frumoasa. Asa cum erau bucurosi ca ea reusise sa isi ia permisul de conducere si sa isi cumpere si o masinuta. Fereasca Dumnezeu daca aparea o problema in gospodarie aveau cum sa ajunga in oras la orice ora...
De multe ori imi povesteau ca inca nu le vine sa creada ca au reusit atat de multe intr-un timp relativ scurt si plecand de la foarte putin. Cum? Cu multa munca, cu sutinere recipoca, cu incredere in fortele lor si in ajutor de la Domnul..
Cresteau animale. Nu am fost la ei in gospodarie dar din povestile lor aveau 2-3 vaci cu lapte, in jur de 10 caprite, purcei si vitei la ingrasat si iepurasi (la un moment dat aveau in jur de 40). Si bineinteles gaini. Trezirea era dimineata la 4 cand pleca sotul la munca si se incheia seara la 10-11 seara cand venea sotul de la munca. De multe ori mergea in oras dupa el, daca nu mai prindea masina... Uneori platea pe cineva sa o ajute la carat gunoiul...
Intr-o perioada in care multi tineri se plang ca nu le dau parintii tot ce isi doresc, ei sunt un exemplu ca se poate. Trebuie doar sa vrei, sa iti placa si sa crezi. Sa crezi ca Dumnezeu te va ajuta daca pui osul la treaba. Sa crezi ca visele se pot implini daca sunt realiste si daca muncesti pentru ele. Sa crezi ca poti sa ai o familie numeroasa, o gospodarie frumoasa si copii frumosi...
Iar ce mi-a placut cel mai mult la ea era zambetul frumos chiar si cand ochii erau umezi, bunul simt si modul simplu in care primea complimentele fiind o femeie frumoasa si luminoasa. Cu acel "saru'mana" din suflet, ce numai la tara l-am intalnit, completat de bucuria din ochii ei.

Comentarii: 7

Oameni frumosi - Marioara

Joi 4 Feb 2016 - 8:48 Scris de Corina

Oameni frumosi - Marioara

Asa cum am spus aici, numele nu e cel real. Chiar daca mi-ar place sa citeasca aceste randuri si sa se recunoasca nu i-am cerut voie doamnei sa scriu despre dumneaiei asa ca am schimbat numele. E o doamna pe care am cunoscut-o la piata, in hala de lactate. E o femei apriga, cum se spune pe la noi. Adica hotarata, luptatoare si de neclintit atunci cand stie ca are dreptate. O foarte buna prietena dar si un dusman de temut. E singura, barbatul s-a dus sa aiba grija de ea din ceruri. Are fata un pic mai mica decat mine si baiatul mult mai mic. In schimb nepoata cea mai mare, are in jur de 13 ani, o ajuta in vacante si in week-end. I-am ascultat povestile de viata, unele frumoase, altele triste dar care au intarit-o si au facut-o femeia de nadejde care e acum, femeia cu o capacitate infinita de a ierta si de a iubi atat pe cei care merita dar si pe cei care au nevoie de sprijinul ei. E o femeie care are puterea de a vorbi frumos chiar si despre oamenii care au ranit-o.
Zilele astea i-am vizitat gospodaria si am constat cu surprindere ca e mult mai frumoasa si mai bine organizata decat povestea ea. Gospodaria cuprinde 2 vaci cu lapte foarte frumoase, un vitel jucaus, probabil 1-2 purcei (nu i-am vazut dar stiu ca are), gaini si iepuri. Mult pentru o femeie singura pe care o mai si supara un picior si mai nou inima. Stiu ca are ceva teren din care isi intretine gospodaria dar si ceva arendat pentru ca nu il mai poate lucra. Sira de lucerna era impresionanta la inceput de februarie iar cocenii de porumb erau asezati in stoguri circulare inalte si frumos construite.
Munca e multa si mai tot anul: primavara la insamantat,  vara la cosit, adunat si stivuit nutretul, toamna la adunat de pe camp si tot timpul anului la ingrijit singura animalele. Iar in ce priveste conservele si ce mai pune o gospodina in camara si in beci, pot oricand invata de la ea...
Iar veniturile....
Despre venituri vroiam sa vorbesc pentru ca aud mereu oameni care se plang ca salariile sunt mici si ca "statul" nu le da mai mult. Venitul principal al doamnei este cel obtinut din vanzarea produselor din gospodarie. Iarna, pentru ca vanzarea e mai buna, merge de 2 ori pe saptamana la piata cu lapte, branza, smantana si oua. Vara in schimb, vanzarea e slaba asa ca merge doar o data pe saptamana. Veniturile din vanzarea purcelului crescut in plus (clar ca unul e pentru gospodarie) si a vitelusilor ingrasati sau nu, sunt directionate de regula pentru intretinerea casei, a adaposturilor pentru animale si a gospodariei in general. Mai e subventia la teren care acopera intr-o oarecare masura lucrarile agricole dar fiind singura are multe sarcini de platit (cositul, caratul, stivuitul). Si asta nu e tot. Doamna merge la piata cu autobuzul in general numai ca de la casa dumneaiei pana la statia de autobuz sunt aproape 2 km. Doi kilometri pe care ii parcurge pe jos indiferent de vreme cu gentile pline cu produse pentru piata. Doi kilometri pe care ii parcurge la intoarcere cu gentile cu ambalajele goale si cele cateva cumparaturi cu cele necesare pentru casa. Si asta de ani de zile, ani in care si-a crescut copiii, ani in care si-a ajutat nepoata cea mare pentru ca mai are 3 nepoti mai mici, prescolari inca.
Si ca tot am vorbit de nepoata, pot sa va spun ca e o fata frumoasa si isteata foc, care locuieste si inavata in oras. Dar ce m-a suprins placut e ca ii place la tara. In cele cateva dati in care am mers impreuna in masina mi-a povestit cu mult drag de animalele din curte bunicii, de treburile care o asteapta in week-end. Stia bine rostul treburilor... Si are doar 13 ani dar viseaza sa revina la tara dupa terminarea studiilor...
Iar pentru cei care se intreaba cam ce vanzare poate face doamna la piata cu produsele obtinute de la cele 2 vaci va pot spune ca daca ar vinde la cel mai bun pret al lor, ar putea iesi un salar minim pe economie. Dar nu intotdeauna isi vinde toate produsele. Si nu intotdeauna obtine pretul care sa acopere munca, furajele si lucrarile agricole. Si mai mult, din venitul obtinit trebuie sa plateasca transportul, taxa la piata, impozitul pe venit si de anul trecut si sanatatea. Astea pe langa taxele pentru obtinerea certificatului de producator. Si ca in orice gospodarie sunt si facturi de platit...
Si totusi viata la tara te invata sa chivernisesti banii astfel incat sa iti ajunga pentru toate.

Comentarii: 1

Ultimele subiecte

» Maria.N - Galerie
Scris de Maria.N Joi 1 Dec 2016 - 21:41

» Adelina - galerie
Scris de driada_2004 Mier 30 Noi 2016 - 7:00

» Driada - galerie
Scris de Adelina Joi 24 Noi 2016 - 19:56

» Valih - Galerie
Scris de dariana Mier 23 Noi 2016 - 18:03

» TOMBOLA LUNII OCTOMBRIE
Scris de Adelina Lun 31 Oct 2016 - 19:55

» Elena Valentina - Galerie
Scris de elenavalentinas Lun 24 Oct 2016 - 11:42

» Octombrie - Toamna in casa si suflet
Scris de Corina Mar 18 Oct 2016 - 9:25

» cartoful, oul si cafeaua....
Scris de MNiko Sam 15 Oct 2016 - 9:07

» Ce muzica mai ascultam?
Scris de dariana Mier 12 Oct 2016 - 17:24

» O universitate...
Scris de Corina Sam 8 Oct 2016 - 18:06

Bookmarking social
Bookmarking social Digg  Bookmarking social Delicious  Bookmarking social Reddit  Bookmarking social Stumbleupon  Bookmarking social Slashdot  Bookmarking social Furl  Bookmarking social Yahoo  Bookmarking social Google  Bookmarking social Blinklist  Bookmarking social Blogmarks  Bookmarking social Technorati  

Pastrati adresa Mami Creativ pe site-ul dvs. de bookmarking social

Pastrati adresa RE-CREATIV pe site-ul dvs. de bookmarking social

Cine este conectat?
In total sunt 5 utilizatori conectati: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 5 Vizitatori

Nici unul

Recordul de utilizatori conectati a fost de 52, Mier 15 Feb 2012 - 20:55
forum gratuit